Stiati ca... nucul isi are ...
Stiati ca ... nucul isi are originea in zona geografica intinsa din Balcani spre est, pana in Himalaya si sud-vestul Chinei? Nucul este un arbore viguros, care poate ajunge la 30 de metri inaltime. Are trunchiul gros si scoarta neteda, argintiu-cenusie. Are crengi puternice, coroana foarte larga si bogata. Frunzele sunt mari, cu margini intepatoare. Infloreste in luna mai. Se inmulteste aproape numai prin samanta, dar cu destula greutate. Creste sporadic in paduri de amestec, mai ales la deal, in Romania in special in Banat si Oltenia, insa cultivat, creste in toate regiunile tarii. Nuca, fructul nucului, este unul din fructele mult folosite de romani. Ea apare in alimentatie, in nenumarate forme ale produselor romanesti, de asemenea, miezul de nuca e folosit in unele tratamente populare, mai ales din pricina untdelemnului pe care il contine. Acest untdelemn era folosit in vechime de romani, alaturi de untdelemnul de fag sau jir, atunci cand nu se putea folosi untedemnul de masline. Lemnul de nuc este un lemn greu, fin, inchis la culoare, foarte rezistent, pretios. Se foloseste pentru mobila de lux, pentru piese de lux in ornamentatii si decorari. Frunzele de nuc contin si degaja o mare cantitate de iod si juglona. Din aceasta cauza petrecerea unui timp indelungat la umbra unui nuc nu este indicata. Sub umbra nucului aproape toate plantele nu se pot dezvolta si mor. Exista, totusi si plante rezistente la juglona: fagul, artarul si mesteacanul. Frunzele si pericarpul fructelor au utilizari terapeutice in medicina umana si veterinara. Substantele active pe care le contin impiedica inmultirea bacteriilor, scad concentratia de glucoza din sange, relaxeaza tesuturile si determina scaderea starilor inflamatorii, inlatura toxinele din organism, stimuleaza digestia prin excitarea sucurilor gastrointestinale, actioneaza impotriva transpiratiei, suprima diareea si inlatura inflamatiile acute ale intestinului. Se utilizeaza sub forma de infuzie, decoct, tinctura sau chelati cu care se prepara sampoane si lotiuni capilare cu care se fac aplicatii locale.
Curiozitati: Curiozitatea numarul 77 din categoria stiati ca... plante si copaci
Stiati ca... stejarul este un ...
Stiati ca ... stejarul este un arbore din zona temperata, inalt, cu ramuri puternice, noduroase, coroana larga si bogata. Scoarta stejarului este de culoare brun-negricioasa, aspra, adanc brazdata, adapostind adesea o micro-fauna activa. Se intalneste mai ales la campie si in zonele colinare, foarte rar la deal. Este raspandit in Europa, Asia Mica si alte cateva zone asiatice, Africa de Nord. In trecut era mult mai raspandit, de multe ori in amestecuri cu fagul si alte foioase. Fructul fagului, ghinda, a fost folosita de-a lungul timpului la hrana porcilor mistreti jir. Scoarta de stejar este folosita din antichitate in tabacarie, deoarece contine mari cantitati de tanini foarte eficienti in prelucrarea pielii. Lemnul de stejar este lemn pretios, de calitate superioara, mai ales daca este uscat corespunzator, fiind folosit pentru mobila de lux. Aproape doua secole traversele de stejar au fost folosite cu mult succes in dezvoltarea cailor ferate. In mitologia slava, stejarul era considerat arborele adevarului. Se credea ca primul barbat a aparut din acest arbore. Din carnea mistretilor, care se hranesc cu ghinda, ar fi luat nastere preotii, lideri spirituali ai vechilor slavi. Scoarta stejarului este utilizata in terapeutica naturista avand proprietati de: antiseptic al florei microbiene, cicatrizant, hemeostatic si ajuta la tratarea si vindecarea hemoroizilor, hemoragiilor uterine, leucoreei, transpiratiei picioarelor. Ceaiul preparat din scoarta de stejar este considerat un remediu natural in vindecarea: diareei, hemoragiilor, hemoroizilor (aplicarea de comprese), combate constipatia.
Curiozitati: Curiozitatea numarul 78 din categoria stiati ca... plante si copaci
Stiati ca... salcia atinge o ...
Stiati ca ... salcia atinge o inaltime de pana la 20 metri, cu coroana bogata, formata din ramuri subtiri si flexibile cand sunt tinere, de culoare galben-verzuie? Este raspindit in toata tara, mai mult prin lunci si zavoaie, pe linga mlastini, pe vaile raurilor, fiind dependent de umiditate, mai ales in zona de campie. Infloreste in aprilie, odata cu aparitia frunzelor. Popular, mai este denumita si rachita. Salcia contine salicina, o substanta asemenatoare acidului acetil salicilic care se gaseste in aspirina. Lemnul de salcie este de calitate inferioara el neputand fi utilizat nici macar ca lemn de foc din cauza faptului ca nu arde ci doar fumega. Din nuielele de rachita, mai ales din rachita rosie se impletesc cosuri si papornite. Din punct de vedere medical, salcia mai este utilizata si ca: antireumatic, analgetic, sedativ nervos, tonic, astringent, coagulant si usor hemostatic. Intern: in tratamentul nevralgiilor, al reumatismului si al gutei; in raceli scade febra datorita proprietatilor antinevralgice; combate insomnia, si starile depresive. Extern: se foloseste sub forma de bai in ulceratii ale pielii si hemoroizi; sub forma de gargara in afectiuni ale gitului si gurii.
Curiozitati: Curiozitatea numarul 79 din categoria stiati ca... plante si copaci
Stiati ca... teiul este un ...
Stiati ca ... teiul este un arbore inalt pana la 40 metri, cu o coroana deasa cu frunze strabatute de nervuri si anvergura de 6-20 centimetri? Numarul exact de specii este incert deoarece multe dintre ele hibridizeaza spontan, atat in salbaticie cat si cultivate. Toate speciile cresc prin padurile noastre sau sunt cultivate ca arbori ornamentali. Altitudinal se intalnesc in zona de deal la 500-600 metri sau in padurile din campie. Proprietatile vindecatoare ale teiului sunt cunoscute inca din vechime, cand se foloseau in scopuri medicinale coaja, frunzele si seva, iar mai tarziu au inceput sa fie intrebuintate si florile. Teiul rosu este cel mai raspandit in tara noastra. Creste bine pe solurile brune, este o specie de semiumbra. Teiul alb are pretentii mai ridicate fata de temperatura. Este destul de rezistent la seceta. Teiul contine numeroase substante chimice ca mucilagii, flavonoide, zahar, acetil colina. Este un bun calmant. Ceaiul din flori de tei este folosit, la tuse, bronsite, astm si alte actiuni pulmonare, se bea contra durerilor de inima. Se mai foloseste in boli neuropsihice, dureri de cap, ameteli si indigestii.
Curiozitati: Curiozitatea numarul 80 din categoria stiati ca... plante si copaci
